Implicatiuni si complicatiuni

     Tind sa cred ca, pe an ce trece, evoluez social si involuez sentimental. Parca altadata, nu ma prea sinichiseam daca celuilalt ii pasa de mine or ba. Acum ca pe-o ofensa iau totul. Imi place sa cred ca e o forma (inutila) de sarcasm, dar nu cumva incerc sa disimulez altceva ?

     Iarasi ma duc cu gandul la terte situatii, sperand sa gasesc o noima in toata invalmaseala asta de evenimente; sunt eu intr-atat de complicat, incat nimeni nu-mi poate satisface minimul de fixatii pe care le am, sau, pur si simplu, cei ce ma inconjoara nu-mi sunt ceea ce-mi par? 
     Intrebari stupide la o ora mult prea tarzie in noapte! Am senzatia ca, uneori izolarea si/sau detasarea, reprezinta, in mod cert o defectiune intr-o complicatiune. Dar e atat de benefica!
     

0 comentarii: