NU dulcegariilor!

     Am trecut cu drag si spor, intr-un întârziat sfarsit, de bla bla-urile siropoase, numite sărbătorile de iarna. Pe langa faptul ca, iarna este anotimpul meu cel mai putin iubit, pe landul frigul si porcarie asta de infectie ce m-a țintuit la pat exact inainte de singura zi de care chiar imi pasa luna asta ( revelionul), mai sunt si asa zisele sărbători creștine.
    Fratilor, nu sunt ateu!!! Insa mi se pare complet absurd cum brusc toata lumea se îmbracă de sărbătoare si brusc toti isi iau o mina pozitivă si devin dintr-o data vecinii perfecti, colegii solidari, parintii darnici, etc etc. Dar stau sa ma intreb: restul de 11 luni unde naiba a fost marinimia din voi?!?

    Nu ma înțelegeti gresit, fiecare cu ale lui, dar nu mai încercati sa ma simt eu nu-stiu-cum, doar pentru ca am o altfel de idee legată de aceasta 'minunata' luna, zic!

     So, happy whatever bla bla bla...

Read More...

Trebuie sa ma iubesti, nu sa ma intelegi!!!

     U-la-la!..cat adevar.

     Sunt o persoana foarte dificila. Acum sunt super vesel, ca in secunda urmatoare sa fiu complet dracos. Acum ma uit la tine corect, ca mai apoi sa mi se nazareasca nu stiu ce naiba si sa ma uit incorect.
    Mereu, tuturor le spun ca sunt ca o carte deschisa, ca nu trebuie decat sa fii atent la tabieturile mele, gen:
- imi place sa stai in dreapta mea cand mergem pe strada;
- sa te uiti in ochii mei cand minti, pardon cand vorbesti;
- sa nu spui nicio minciuna ( si, daca o spui, sa o retii, caci am o memorie foarte buna, si te prind imediat cu ocaua mica);
- ca-mi plac la nebunie ciocolata alba Heidi cu alune de padure, vodca, si cartile ciudate;
- ca-mi place sa ma sarut ( mi se pare cel mai excitant si intim act dintre 2 pesoane);
- ca-mi plac hainele, si implicit ador culoarea negru;
- ca sunt depresiv si ascult obsesiv Sade, si Kylie Minogue ( doar "Confide in me" si "Where the wild roses grow");
- ca traiesc mult in trecut, ca prezentul mi se pare hilar si inadecvat si ca viitorul mi se pare terifiant;
- ca imi place sa scriu, imi place sa cred ca la un moment am sa-mi pot aduna gandurile si ca am sa scriu mai mult decat n-o fac acum;
- ca-mi regret unele decizii din viata;
- ca sunt inconjurat de coincidente [ de exemplu, actuala relatiune este nascuta pe 29 mai, exact ca fosta relatiune -weirdo, isn't?];
- ca nu am nevoie de nici un psiholog sau psihoterapeut sa imi spuna unde trebuie sa ma corectez, stiu si singur, numai ca sunt extrem de lenes;
- gandesc foarte mult, si de cele mai multe ori cand discut cu cineva imi fac tot felul de scenarii cum ar trebuie sa se termine conversatia si, de aceea ma enervez teribil de rau [ ps: adesea ma enervez pe un scenariu care nu se intampla mereu in realitate, dar tot imi sare tandara];
- stiu c-ar trebui sa merg la sala, ca anii trec si chiar daca nu-mi arat varsta, tot ar trebui sa-mi misc fundul lenes la treaba;
- nu-mi cunosc tatal, si nu simt c-am o familie[ cine-mi cunoaste familia, stie despre ce vorbesc], si nici nu prea simt nevoia sa am una - sunt si-asa destul de complicat, nu am nevoie si de complicatiile unora ce se presupun ca trebe sa ii ajut no matter what;
- nu sunt fan sarbatori, nu sunt deloc fan aniversari si dulcegarii. mi se pare aiurea ca un an intreg sa ma uitati, si apoi brusc in prag de sarbatori, toata lumea e prietena cu toata lumea. nu zic "la multi ani"( decat extrem de rar);
- apropo de linguseala, sunt un tip foarte direct, si imi place sa cred ca si ceilalti au ce le trebuie sa imi spuna in fata, dac-ar avea ceva de spus, imi scutesc din timp si din fund :)))
- etc

    Asa cum spuneam, iti poti da seama de toate lucrurile astea doar fiind atent la mine, la ceea ce vorbesc sau la ceea ce fac. Si, cu toate astea, aud adesea ca sunt foarte dificil, si ca sunt greu de citit.

   Mai sunt, oare acum?

Read More...

Hai sa fim ... mincinosi!

    E destul de interesant capacitatea noastra de a ne adapta noilor tendinte, ignorand adesea, ceea ce eram, poate cu o zi in urma.

    Lately, am avut niste experiente cu diversi oameni care, nu stiu cum sa spun, ori se jucau prea mult cu vorbele si au cam pierdut gustul consistentei lor, ori erau, pur si simplu, mitomani. Ceea ce m-a facut sa ma gandesc daca nu cumva, a minti este sau nu o tendinta a timpului in care traim? Oare exagerez?

 

    Stiu, stiu, cu totii mintim in terte situatii, si ca o minciuna mica nu strica. Insa, cand s-a trecut pragul de la minciunele scuzabile la minciunile grosolane, care ne fac viata mai palpitanta sau, dimpotriva, mai artificiala?

    Revenind, am cunoscut acest om, om frumos, foarte frumos, cu un potential curios, agreabil, placut, interesant. Dar ... mincinos!!! Am stat langa el, am incercat sa il descopar, sa-i vad originea, sa ii cunosc ratiunea. Am vrut sa il vad gol, si-am sperat sa ii vad realitatea artificializata, in mod gratuit, inutil. Si, am ridicat piatra, si l-am vazut. Si, jeez!.. mi-a placut ceea ce am vazut. Si m-a facut sa ma intreb: de ce naiba un om atat de frumos, dezgolit fiind, ar vrea sa se imbrace in hainele urate ale minciunii? 

    Stiu raspunsul! Il stiu, il stim, il stiti. Din pacate, nu putem sa ne cosmetizam si sa operam chiar totul, mai ramane sufletul nostru chinuit care vrea sa se adapteze vietii, (sociale, implicit), sa corespunda tuturor si nimanui. Uof!

    Hai sa (nu mai) fim ... mincinosi! Hai (doar) sa fim ... zic!

Read More...

Menage a trois ou ... a quatre?!?

     Momentan se poarta, pare-mi-se [din ce in ce mai des], o evolutie a cunoasterii interumane. Daca inainte exista o oaresice intimatate duala, o placere de a (-ti) cunoaste partenerul, de a iti dori sa il saruti, sa ai o cina romantica, sa simti ca il simti langa tine. Eee, acum lucrurile au evoluat.
     Dupa parerea mea, au involuat. COMPLET!!!
     Acum, e o zapaceala totala, de a extinde limitele sexuale, de a reusi sa iti imbunatatesti experienta sexuala pe un nivel de repede-inainte. Ceea ce nu e un lucru, in totalitate, gresit, insa unde mai sunt placerile acelea de curiozitate adolescentina?
    Parca si acum imi aduc aminte de inceputurile mele sexuale cand, fasticit complet, habar nu aveam cum sa ii spun persoanei in cauza ca o doresc, ca o vreau, sa simt cum se stabileste aceea conexiune. damn!..
     Nu ma intelegeti gresit, si eu mi-s in ipostaza in care simt cum complet m-am adaptat tendintei actuale, insa nu pot inca, accepta aceasta deschidere multilaterala. Sunt mult prea egoist, posesiv, prea dominant. Considerati-ma antic, sau bosorog sau nu-stiu-cum, dar consider ca sexul adevarat se face intre 2 oameni care se simt reciproc. 2 oameni care se completeaza perfect, intre care exista aceea sinergie, intre care ... ah! - intelegeti voi despre ce vorbesc, nu?-

    Poate ca, totusi, sunt un neadaptat al vremurilor actuale. Si, poate ca, sunt oarecum limitat sau poate ca-mi doresc mai mult de la mine, sau poate ca, habar nu am ce sunt si ce am ajuns; insa, cu siguranta pot sa afirm ca, natura umana intr-adevar este ... pluri(sexuala/)valenta! :))

Read More...

Tendentios, am zis!

Asta seara am fost la un film. Dar, ce film! 

Atat de puternic, atat de ... plin de viata, si plin de neviata in acelasi timp. Nu as vrea sa ma intelegeti gresit, e un film emotionant si il recomand tuturor celor care vor sa vada o drama romantica superb ecranizata. Insa, in acelasi timp, nu pot sa nu sesizez similitudinile cu ultimele evenimente din viata mea.

De aici, si titlul. De cate ori nu ne-am intersectat cu oameni alunecosi, oameni de o aparenta inselatoare? De cate ori nu ne-a fost frica sa ne incredem in oameni ce perfecti par a fi? De cate ori am ales, la risc, sa ne lasam dusi de val si sa luam decizii, pe care ulterior le regretam cu amaraciune?

Nu vreau sa ma sustrag niciuneia din intrebari, insa tre' sa admit ca, recent 'mi-am furat caciula'. Gratuit!.. si nu ii vad rostul.

Ne este, oare, greu sa admitem ca ne-am plictisit si ca, am evoluat si ca ni s-au schimbat perspectivele? Ne este dificil sa fim corecti! 

"N-a fost nimic din ce-a putut să fie, 

Şi ce-a putut să fie s-a sfârsit... 

N-a fost decât o scurtă nebunie 

Ce-a-nsângerat o lamă, lucioasă, de cuţit!... 

Nu sunt ce par a fi - 

Nu sunt 

Nimic din ce-as fi vrut să fiu!... 

Dar fiindcă m-am născut fără să stiu, 

Sau prea curând, 

Sau poate prea târziu...

[...]"

Ion Minulescu - Nu sunt ce par a fi

Read More...

a fii sau a nu fii ... pozitiv!

     As zice cu mana pe inima ca, sunt cel mai pozitiv si cel mai cel dintre toti. Dar, cred ca, mi-am pierdut de niscaiva vreme aceasta minunata calitate. :(

    Cand anume am reusit sa imi pierd din spontaneitate? Din nebuniile pe care le faceam fara macar sa clipesc, daca e de bine sau nu; trist.

    In ultimele luni, am reusit perfomanta sa ma distantez de toti oamenii pe care ii aveam in jur. Nu am facut-o in mod voit, dar am considerat ca, sunt singurul amfitrion al vietii mele si ca trebuie sa trec singur prin tot, pentru a avea finalitatea dorita. Numai ca ... , prin izolarea mea, prin ceea ce initial mi-am propus, nu am prevazut si urmarile. Am ajuns sa fiu rautacios, negativist, sa ma transform in tot ceea ce am urat mai mult.

     Uof!.. 

    Nu am fost niciodata tipul super vesel sau super, mega, ultra 'clovn', dar parca nici asa nu am fost vreodata. Nu imi place ceea ce am ajuns, m-am setat prea mult pe probleme stupide si efemere. Stiu ca, pot mai mult, si c-am sa fiu iarasi cel mai vesel si mai sociabil si tot ceea ce am fost inainte.

    Asa ca, intr-un fel sau altul trebuie sa ma optimizez [:))]; pardon, sa ma pozitivizez !!!

Read More...

Scriituri stupide.

    In cele din urme zile, o serie de evenimente mi-au dat de inteles ca, totul e trecator; mai putin EU. Eu sunt mai evoluat, mai adaptat, mai altfel. Cu aceeasi chitesenta, C. ; dar complet schimbat.
     Mai dispus sa ma implic alaturi de un om nou, mai liber ca oricand, mai impacat cu mine si cu greselile mele, pe care mi le-ai blamat si, culmea, inca mi le blamezi. (M-ai facut magar! cu toate ca, nu sunt sigur cine-i cine)
     Mai tupeist, mai nu-stiu-cum. Foarte mult EU.
   
     Cum e viata asta: atat de mult am tanjit sa pasesc in casa in care, aveam senzatia, ca o sa imi dea o senzatie nebuna, si dureroasa, si, cand colo, nu am simtit nimic. Absolut nimic; decat senzatia ca vizitez o casa memoriala. Halal sentiment!

    Ti-am spus ca, in decembrie, a fost incheierea povestii. Ti-am spus ca atunci a fost momentul cand am incetat sa ma mai lupt cu orgoliul tau incomensurabil si stupid. C-am ales sa te las in trecutul meu, caci un om care prefera sa sufere de unul singur decat sa aibe curajul sa-si admite ca e singurul responsabil pentru o finalitate, nu merita nici un minut din viata mea. Probabil in aceasta lume exista oameni care stiu sa valorifice fie si o secunda cu mine, si ar fi pacat sa le irosesc sansele pentru tine.
    Si, cu toate astea, ai ales sa fii spontan. TU!!!! Taman tu.
    Ti-am spus ca, o sa imi futi echilibrul si, ai ras. Si, am avut dreptate. De cateva zile, sunt incruntat si absent. Si, ma gandesc mult, si disec, si transez. Si-n toata nebunia asta, stiu un singur lucru : Nu te vreau inapoi, pentru ca, pot mai mult decat sa fiu un robot blocat in capsula timpului.
    Dar, totusi... Sunt dezamagit ca, te-am gasit acelasi om, evoluat vestimentar si pe alocuri, intelectual, dar atat. Esti prietenul perfect, fiul perfect, fratele perfect, colegul perfect, angajatul perfect, dar sentimental imperfect.
   
   Uof! ti-am zis ca-mi futi echilibrul, uite cate aberatii am scris.

Read More...