Hai sa fim ... mincinosi!

    E destul de interesant capacitatea noastra de a ne adapta noilor tendinte, ignorand adesea, ceea ce eram, poate cu o zi in urma.


    Lately, am avut niste experiente cu diversi oameni care, nu stiu cum sa spun, ori se jucau prea mult cu vorbele si au cam pierdut gustul consistentei lor, ori erau, pur si simplu, mitomani. Ceea ce m-a facut sa ma gandesc daca nu cumva, a minti este sau nu o tendinta a timpului in care traim? Oare exagerez?
 
    Stiu, stiu, cu totii mintim in terte situatii, si ca o minciuna mica nu strica. Insa, cand s-a trecut pragul de la minciunele scuzabile la minciunile grosolane, care ne fac viata mai palpitanta sau, dimpotriva, mai artificiala?

    Revenind, am cunoscut acest om, om frumos, foarte frumos, cu un potential curios, agreabil, placut, interesant. Dar ... mincinos!!! Am stat langa el, am incercat sa il descopar, sa-i vad originea, sa ii cunosc ratiunea. Am vrut sa il vad gol, si-am sperat sa ii vad realitatea artificializata, in mod gratuit, inutil. Si, am ridicat piatra, si l-am vazut. Si, jeez!.. mi-a placut ceea ce am vazut. Si m-a facut sa ma intreb: de ce naiba un om atat de frumos, dezgolit fiind, ar vrea sa se imbrace in hainele urate ale minciunii? 

    Stiu raspunsul! Il stiu, il stim, il stiti. Din pacate, nu putem sa ne cosmetizam si sa operam chiar totul, mai ramane sufletul nostru chinuit care vrea sa se adapteze vietii, (sociale, implicit), sa corespunda tuturor si nimanui. Uof!

    Hai sa (nu mai) fim ... mincinosi! Hai (doar) sa fim ... zic!


0 comentarii: